Orfanul ajuns Sfânt – Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Cuvântul „orfan” este poate unul din cele mai dure cuvinte existente în exprimarea omenescului de la zidirea lumii, până în veci. Dacă dicționarul anunță livresc că „orfanii” sunt copiii ce „au pierdut unul sau ambii părinți”, în realitate aceste suflete nu sunt lipsite doar de părinți, ci de tot universul în care se plămădesc ei … Continuă să citești Orfanul ajuns Sfânt – Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Reclame

Îndrumătoarea Moldovei – O lume întreagă într-o icoană. De la Constantinopol la Mănăstirea Neamț

La plimbare pe pietrele Londrei, la ceas de seară, privirea mi-a fost atrasă în acestă seară de către o pereche de șlapi. Purtați de către un indian ce este acasă în țara lui Shakespeare. Șlapi de gumă. De un roșu mai închis, turnați, de gumă și cu modele imprimate. În anii 90 erau foarte răspândiți, … Continuă să citești Îndrumătoarea Moldovei – O lume întreagă într-o icoană. De la Constantinopol la Mănăstirea Neamț

Apă pentru Euharistie sau cum poți ajuta o Biserică să aibă o fântână

„Preotul ia în mâna dreaptă vasul cu vin şi în stânga vasul cu apă şi toarnă în sfântul potir deodată vin şi apă. Preotul: Şi îndată a ieşit sânge şi apă; şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturia lui. Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta amestecare. Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând: Preotul: Binecuvântată … Continuă să citești Apă pentru Euharistie sau cum poți ajuta o Biserică să aibă o fântână

„Să-ţi faci ie din Liturghie”

Doar în limba română, spun lingviștii, există cuvintele dor şi doină. Nu pot fi traduse cu exactitate în celelalte limbi, pentru că ţin doar de fiinţa poporului român. Dor şi doină s-au născut din lacrimi. Din încercările poporului, din sensibilitatea sufletului ţăranului care a ştiut doar două lucruri: Dumnezeu şi munca pământului. Lada de zestre … Continuă să citești „Să-ţi faci ie din Liturghie”

Suntem creștini – pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă

Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei. La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și mirosea bine. Și avea candela aprinsă și busuioc la icoana cu ștergar. Avea o soba de fier, cu rolă. Și pat la geamul dinspre drum. … Continuă să citești Suntem creștini – pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă

60 DE SECUNDE: Sfântul Luca al Crimeii – un prieten pe care oricine și l-ar dori

Citim doar titluri. Ori citim în diagonală. Pentru că ni s-a scurtat răbdarea și puterea de a duce la capăt lecturarea unui text. Și nu suntem noi de vină, ci avalanșa mediatică de care suntem asaltați, sufocați, câteodată poate și agresați. Lipsa timpului, titlurile de doi bani, slaba calitate a presei contemporane, toate la un … Continuă să citești 60 DE SECUNDE: Sfântul Luca al Crimeii – un prieten pe care oricine și l-ar dori

O poveste cu romanț sau cum a ajutat Biserica pe Stan Țiganul

De câte ori se deschide subiectul Biserica și romii, oamenii lui Dumnezeu își caută praful de pe reverende. Adică lasă capul în jos, sub povara rușinii că unele mănăstiri și biserici au cam avut sălașe țigănești sub sclavie. La prima vedere, așa cum confirmă și hrisoavele de danie, lucrurile cam așa au stat. Însă, este … Continuă să citești O poveste cu romanț sau cum a ajutat Biserica pe Stan Țiganul

„Iacob mitropolitul, care a legat văcăritul”

Am crescut la ţară. La poale de pădure, într-o Moldovă ce încă îşi poartă miresmele, aici, cu mine, la capăt de lume. Nu mi-a fost şi nu îmi este ruşine de copilăria mea. Dimpotrivă, m-am mândrit cu ea, am văzut-o ca pe  o mare şansă. Apus de soare şi sunet de talancă  – este imaginea … Continuă să citești „Iacob mitropolitul, care a legat văcăritul”

Șapte rânduri Euharistice – sau trăirea poetică siriană a Euharistiei

Când Duhul Tău din cer se va pogorî peste Tainele Tale, fie ca eu, în duh, la cer să urc de pe pământ! Când puterea Ta se amestecă cu pâinea, fie ca viața mea să se unească cu viața Ta duhovnicească! Când vinul va deveni Sângele Tău, fie ca gândurile mele să se îmbete de … Continuă să citești Șapte rânduri Euharistice – sau trăirea poetică siriană a Euharistiei

Șase finice – hrana patristică într-o lume nepatristică

Sfinții nu sunt doar povești frumoase. Sfinții nu sunt doar în icoane, a trăi ca un sfânt din secolul al IV-lea este posibil și accesibil chiar dacă viețuiești la 1600 de ani distanță și îți faci veacul în cea mai cosmopolită capitală a lumii. Autorii Patericului şi ai Filocaliei au fost oameni ca şi noi, … Continuă să citești Șase finice – hrana patristică într-o lume nepatristică

Lor le-a ars catedrala, nouă ne arde încă dragostea creștină

Metroul de șase și ceva dimineața. Un șarpe metalic ce ne poartă în pântecul Londrei, îmi arată starea lumii, așa cum este ea dincolo de oglindă. O lume cu ochii în telefoane, ici colo câte o carte și fiecare în lumea muzicii lui ce ne urlă între scărița, nicovala și ciocănașul urechilor. Fiecare pentru el. … Continuă să citești Lor le-a ars catedrala, nouă ne arde încă dragostea creștină