Gânduri de Vameş din cartierul londonez al Fariseilor

Ploua. Tare. Asta m-a întâmpinat la Londra. Nici nu ştiam la ce să privesc mai întâi…Când am intrat de pe autostrada M11, prima imagine, m-a lăsat fără cuvinte – cu pălării şi costume elegante, cu perciuni şi şaluri cu franjuri, m-au întâmpinat evreii practicanți. Parcă ceva nu se potrivea, casele englezeşti şi ciucurii evreşti. Nu … Continuă să citești Gânduri de Vameş din cartierul londonez al Fariseilor

Reclame

Diplomă de România – ”vând diplome, indiferent de facultate”

În România se învață. Mult și prea bine. În România se cumpără, se falsifică sau se plătesc diplome. La fel de mult și de bine. În două fraze, fără a generaliza, se cuprind două realități crunte. România serioasă, în care universitățile, facultățile, liceele, școlile de artă și meserii - câte mai sunt, sunt locuri în … Continuă să citești Diplomă de România – ”vând diplome, indiferent de facultate”

Sfântul Paisie cel Mare și coșurile cu trei torți

Primele frământări în cadrul Bisericii creștine au fost legate de credința în Persoanele Sfintei Treimi. Cunoscute sunt ereziile lui Apolinarie din Laodiceea, continuate și dezvoltate de către preotul Arie din Alexandria. Chiar dacă învățăturile greșite au fost condamnate la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325,  acestea au mai persistat un timp – … Continuă să citești Sfântul Paisie cel Mare și coșurile cu trei torți

O poveste din Orient: Din tot ce ai vrea să spui, cel mai chibzuit lucru e tăcerea.

Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. Poate prea multe cuvinte…Spunea pustnicul Proclu că, cine iubește tăcerea, iubește veșnicia. Așa o fi… Însă vorbitul este una dintre cele mai mari plăceri ale oamenilor. Ne trecem timpul vorbind unii cu ceilalți sau unii despre alții, ne alungăm singurătatea și fugim de întâlnirea cu sinele. Liniștea poate să fie înfricoșătoare. Ne … Continuă să citești O poveste din Orient: Din tot ce ai vrea să spui, cel mai chibzuit lucru e tăcerea.

Doi prieteni: Sfântul Iosif cel Milostiv și Barbu Lăutaru

Amândoi sunt la fel de cunoscuți. Sau unul mai cunoscut ca celălalt. Dar ce prietenie să fie într-un sfânt al Bisericii și un lăutar din Moldova secolului al XIX? Nu ne vine să credem dar între Iosif Naniescu, Mitropolit al Moldovei (15/27 iulie 1818 -  26 ianuarie 1902) și Vasile Barbu, cunoscut mai ales ca … Continuă să citești Doi prieteni: Sfântul Iosif cel Milostiv și Barbu Lăutaru

Amețeli în hora Duminicilor – de ce Duminca 31 după Rusalii cade de două ori în aceeași perioadă liturgică

Trebuie apreciată atenția preoților dar și a unor credincioși și preocuparea lor pentru buna rânduială a Sfintei Biserici. Câți dintre noi nu am rămas cu întrebări când, privind calendarul bisericesc, am văzut că după Duminica 17 după Rusalii, următoare Dumincă este numită a 25-a după Rusalii? S-a schimbat matematica, ori ceva nu bate cu logica … Continuă să citești Amețeli în hora Duminicilor – de ce Duminca 31 după Rusalii cade de două ori în aceeași perioadă liturgică

Leproșii de ieri și leproșii de astăzi – depresia post – vindecare

S-a scris şi s-a vorbit mult pe tema recunoştinţei sau nerecunoştinţei faţă de Dumnezeu iar noi, societatea actuală, am fost trecuţi în rândul celor nouă – care nu s-au mai întors, să mulţumească Binefăcătorului. Cu toate cuvântările şi exegezele biblice la îndemână, nu am încetat să mă gândesc... Ce este aceea lepră? Cum arată un … Continuă să citești Leproșii de ieri și leproșii de astăzi – depresia post – vindecare

Sfântul Antonie cel Mare și plictiseala cea de toate zilele

Eu niciodată nu mă plictisesc. Dar niciodată! Afară plouă...așa nu m-aș ridica din așternuturile calde și mirositoare a flori din Orient...Dar este cu trebuie. Astăzi îmi schimb telefonul - are deja câteva luni. Au apărut generații noi și cred că m-am plictisit de el... Sunt două tablouri opuse, dar atât de asemănătoare. Amândouă conțin cuvântul … Continuă să citești Sfântul Antonie cel Mare și plictiseala cea de toate zilele

Nevoia de diaconițe sau despre slujirea femeii în cultul liturgic ortodox

Ce femei au creştinii” spunea Libaniul Filosoful, referindu-se la mama Sfântului Ioan Gura de Aur. „Ce femei au creştinii” este o replică ce rămâne valabilă. Argumente? Doar să cugetăm la jumătatea de secol comunist care ne-a dominat. Dacă după 50 de ani de comunism încă mai avem biserici pline, este meritul mamelor, bunicilor, în general … Continuă să citești Nevoia de diaconițe sau despre slujirea femeii în cultul liturgic ortodox

Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare – Leagănul monahismului creștin

Monahismul s-a născut odată cu prima comunitate creștină. Apariția Bisericii ca adunare euharistică a presupus, încă de la început, rugăciune și comuniune euharistică. Așa ne spune și cartea Faptele Apostolilor, că primii creștini trăiau „în rugăciune și frângerea pâinii”. Odată cu dislocarea comunității din Ierusalim și împrăștierea creștinilor în toată lumea, au apărut acei creștini … Continuă să citești Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare – Leagănul monahismului creștin

În Egiptul musulman, creștinii și-au ridicat catedrală – în România creștină Catedrala este vorbită pe la colțuri

Citeam în presa internațională, acum câțiva ani, câteva rânduri ce mi-au umplut ochii… În timpul asediului, dintr-un sat egiptean, câţiva copii creştini au fugit din faţa soldaţilor jihadişti şi s-au refugiat în Biserica Sfântului Gheorghe. Au fost urmăriţi de trei soldaţi, care le-au promis libertatea şi alte câteva dulciuri, în schimbul părăsirii bisericii. Unii au … Continuă să citești În Egiptul musulman, creștinii și-au ridicat catedrală – în România creștină Catedrala este vorbită pe la colțuri

Ce am visat în noaptea de Bobotează cu busuiocul sub pernă?

Indiferent de cultura în care a trăit, omul a dorit dintotdeauna să afle măcar o frântură din viitor. Istoria popoarelor antice ne demonstrează că principala preocupare din punct de vedere religios a unei comunități, a unui popor, a fost aceea de a afla viitorul. Dacă deschidem un manual de Istoria Religiilor, în fiecare cultură vom … Continuă să citești Ce am visat în noaptea de Bobotează cu busuiocul sub pernă?

Ne-a măsurat Dumnezeu clipele. Câte-s risipite oare?

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un părinte ce își trăia în simplitate clipele vieții. Știa de acest monah de multă vreme, dar nu fusese  niciodată la el acasă. Pătrunse în micuța  chilie  a călugărului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie goală, câteva cărți, o icoană … Continuă să citești Ne-a măsurat Dumnezeu clipele. Câte-s risipite oare?