O poveste cu romanț sau cum a ajutat Biserica pe Stan Țiganul

De câte ori se deschide subiectul Biserica și romii, oamenii lui Dumnezeu își caută praful de pe reverende. Adică lasă capul în jos, sub povara rușinii că unele mănăstiri și biserici au cam avut sălașe țigănești sub sclavie. La prima vedere, așa cum confirmă și hrisoavele de danie, lucrurile cam așa au stat. Însă, este … Continuă să citești O poveste cu romanț sau cum a ajutat Biserica pe Stan Țiganul

Reclame

„Iacob mitropolitul, care a legat văcăritul”

Am crescut la ţară. La poale de pădure, într-o Moldovă ce încă îşi poartă miresmele, aici, cu mine, la capăt de lume. Nu mi-a fost şi nu îmi este ruşine de copilăria mea. Dimpotrivă, m-am mândrit cu ea, am văzut-o ca pe  o mare şansă. Apus de soare şi sunet de talancă  – este imaginea … Continuă să citești „Iacob mitropolitul, care a legat văcăritul”

Șapte rânduri Euharistice – sau trăirea poetică siriană a Euharistiei

Când Duhul Tău din cer se va pogorî peste Tainele Tale, fie ca eu, în duh, la cer să urc de pe pământ! Când puterea Ta se amestecă cu pâinea, fie ca viața mea să se unească cu viața Ta duhovnicească! Când vinul va deveni Sângele Tău, fie ca gândurile mele să se îmbete de … Continuă să citești Șapte rânduri Euharistice – sau trăirea poetică siriană a Euharistiei

Șase finice – hrana patristică într-o lume nepatristică

Sfinții nu sunt doar povești frumoase. Sfinții nu sunt doar în icoane, a trăi ca un sfânt din secolul al IV-lea este posibil și accesibil chiar dacă viețuiești la 1600 de ani distanță și îți faci veacul în cea mai cosmopolită capitală a lumii. Autorii Patericului şi ai Filocaliei au fost oameni ca şi noi, … Continuă să citești Șase finice – hrana patristică într-o lume nepatristică

Lor le-a ars catedrala, nouă ne arde încă dragostea creștină

Metroul de șase și ceva dimineața. Un șarpe metalic ce ne poartă în pântecul Londrei, îmi arată starea lumii, așa cum este ea dincolo de oglindă. O lume cu ochii în telefoane, ici colo câte o carte și fiecare în lumea muzicii lui ce ne urlă între scărița, nicovala și ciocănașul urechilor. Fiecare pentru el. … Continuă să citești Lor le-a ars catedrala, nouă ne arde încă dragostea creștină

Sărmanii purtători de Cruce

Mereu am fost fascinat de dialogul mistic, tainic, şoptit dintre arhiereul liturghisitor şi viitorul diacon, care îşi aşteptă Sfânta Taină a Hirotoniei. În faţa Sfântul Altar, îl ajută pe episcop să se spele pe mâini. În această emoţie liturgică, arhiereul îl întreabă, şoptit, pe candidat: „Câţi sunt credincioşi?”. Iar el, în vâltoarea momentului, răspunde: „Toţi … Continuă să citești Sărmanii purtători de Cruce

Feminitate

Cine și cu ce se măsoară feminitatea? O fustă? O privire? Ruj roşu pe buze? Să fie doar atât? Icoana feminității este împodobirea divină a umanităţii. Îşi găseşte expresia în puterea de a iubi, în credință, în delicateţe, strălucire și sensibilitate, creativitate, farmec și bunătate, toate revărsate din interior către exterior. Ești parte din icoana … Continuă să citești Feminitate

Îndrăgostit veșnic de Ortodoxie. 999 de motive!

De ce iubesc Sfânta Ortodoxie? Mă întrebam şi eu….   Doar pentru că o respir din pântecele maicii mele? Pentru că bunica m-a învăţat Îngeraşul? Doar pentru atât?  Oare nu pentru că… Pentru că Liturghie de Liturghie, El, Domnul, se răstignește şi suferă în locul meu… Pentru că Hristos mă învaţă zi de zi cum să … Continuă să citești Îndrăgostit veșnic de Ortodoxie. 999 de motive!

„Du-te, Adame, de la Mine, cum te-ai lipsit de-al tău bine?”

Unde a greșit Adam? Este o întrebare pe care imi vine pe buze de fiecare dată când mi se umple sufletul de încercările vieții. Logica este simplă - dacă nu ar fi greșit protopărintele nostru,  eu nu eram acum nevoit să mă dau de ceasul morții. Probabil, eram la braț cu Dumnezeu prin răcoarea gradinii … Continuă să citești „Du-te, Adame, de la Mine, cum te-ai lipsit de-al tău bine?”

Minune: cum preface Biserica Ortodoxă Română covrigul unei bunici în 24 de milioane de euro filantropie

Se trezea la patru. Nici cocoșii încă nu-și făcuseră cântarea dimineții, când ea, bâjbâia după chibrituri să-și aprindă candela. Camera se umplea de lumina binecuvântării ce se revărsa din icoana afumată. Afumată de timp. De lacrimi. De rugăciuni. Își începea cu voce caldă, aproape mistică și mistagogică, rugăciunile, de parcă ar fi fost un arhiereu … Continuă să citești Minune: cum preface Biserica Ortodoxă Română covrigul unei bunici în 24 de milioane de euro filantropie

Țara făr’ de Moși

Londra celebrează tinerețea. Unde întorci capul, doar oameni tineri întâlnești. În puterea și floarea vârstei, un adevărat furnicar ți se dezvăluie zi de zi, în fața ochilor. Doar faceți experiența unei stații centrale de metrou! Tineri, tineri, tineri, alergând. Dacă nu păstrezi regula de mers, riști să fii călcat, vinovat fiind. Îți este dor de … Continuă să citești Țara făr’ de Moși

O, „râu al Babilonului” vieții mele…

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântați-ne nouă din cântările Sionului!” Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, … Continuă să citești O, „râu al Babilonului” vieții mele…