Săracii oameni bogați

Apoi preotul, luând un artos, însemnează cu el cruciş peste celelalte artose. Îl aşează apoi la loc, îşi descoperă capul şi zice rugăciunea ce urmează mai jos, cu glas mare. Iar când ajunge la cuvintele: „…Însuţi binecuvântează…”, atunci  cu  mâna  dreaptă  arată  spre  cele  puse  înainte,  adică  spre pâine, grâu, vin şi untdelemn.

Apoi: Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de 3 ori). Şi se cântă Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele”.

Așa se încheie slujba Litiei, ce se săvârșește în cadrul Vecerniei, în toate sâmbetele de peste an, la praznicele împărătești și la sfinții mai importanți. Este o mireasmă aparte. O floare a frumuseții Ortodoxiei. Care se încheie la fel de „ortodox”, pentru că, când vine vorba de bogați, mereu noi ne considerăm săraci. Materialicește, vorbind. Rar am auzit persoane, în afara celor ce posedă un anumit grad de plinătate personală, să recunoască că sunt suficienți de bogați, cât să le ajungă și pe mâine.

De câte ori am auzit această cântare a bogaților care au sărăcit, sau care vor sărăci, niciodată eu nu m-am identificat cu bogații din cântare. Ci cu săracii. Și am avut mereu gândul că voi ajunge și eu bogat. Ca să sărăcesc din nou… Și să fiu fericit!

Este o taină a vieții. A vieții în care punem accentul pe A AVEA mai mult decât pe A FI!

Am centrală, televizor, frigider, internet prin aer, cablu, creme pentru toate părțile corpului, vopsea de păr, zeci de cămăși. Butoni, cravate, pantofi asortați cu gențile și cureaua de la ceas. Covoare, mop și bormașină, cîrlige de rufe, șurubelnițe, multe pahare de vin, setul de cafea de la bunica, nefolosit niciodată în ultimii 15 ani, condimente asiatice, dulceață de la mama, miere bio zaharisită, zacusca din 2016 și vinul din ‘98.

Am deodorant pentru covoare, lumină de veghe noaptea, cărți și cărți în mai multe exemplare, am pisică, mîncare pentru pisică, perie și WC pentru pisică, am cutii și farfurii de supă, de spaghetti, de prăjituri și de sushi. Am bețișoare aromate și răzători pentru brânză italienească. Setul de cuțite și oale pe dimensiuni. Cutii pentru biscuiți. Cutii pentru mirodenii și arome orientale. Cutii pentru nasturi, ațe, ace și pamblici. Cutii pentru bombone și scrisori, flori uscate și presate. Cutii pentru bijuterii și cutii pentru cutii.

Am eu nevoie de toate chestiile astea? Cum să nu!

Am în frigider, legume, măsline de trei feluri, vinete umplute și sarmale libaneze. Humus și biluțe de năut. Roșii uscate foarte snob la soare, sosuri pe categorii și muștar. Orez risotto, unt tartinabil de post și lapte de midgale neîndulcit. Voiam să scriu despre brânzeturi, dar a început postul Nașterii Domnului. Avocado. Mango. Citrice pe clase și țări exportatoare. Smochine și curmale. Orient și Occident la mine-n bucătărie.

Da. Pâine și niște măsline murate, cred că ar fi de ajuns. Sau covrigi cu ceai. Ar fi suficient. Am eu nevoie de cereale fără gluten sau de sos pesto? Am nevoie de televizor, de trei telefoane, cinci rețele de socializare și sacul de reviste strânse cu osteneală în ani și ani?

Mereu citesc, văd, mi se povestește despre o carte sau alta. Precum unora li se umple gura de salivă la mâncăruri, așa și mie la cărți. Sigur că mi le doresc. Pe toate. Nu m-aș sătura niciodată de starea ce ți-o aduce mirosul și prezența unei cărți între palmele obosite de gânduri.

Am nevoie de toate astea? Fără doar și poate. Fără ele m-aș usca, m-aș îngrășa, m-aș plictisi, aș face riduri și, sigur, mi-ar rămîne timp să mă gîndesc și la altceva.

Vă recunoașteți?

Eu, DA.

Același eu, care îl voi condamna mâine la Liturghie, pe bogatul căruia i-a rodit țarina. Dar despre țarina mea, de cărți, de cămăși și cravate, de paste, pesto, avocado, cârlige de rufe, umerașe cu bureți, reviste, cămara de pantofi și cutiile pentru cutii, nu voi pomeni nimic. Pentru că mie, încă nu mi-a rodit țarina. Eu sunt cu săracii din Bogații au sărăcit”

Nouă, de fapt, ne-a „rodit din belșug țarina”. De sute de ori, poate. Noi suntem bogații care se bucură de cel mai ridicat nivel de trai, noi avem speranța de viață cea mai mare, noi am eradicat analfabetismul, ciuma și poliomielita. Simplu spus, avem tot, iar ce nu avem, se poate comanda pe Amazon, cu livrare rapidă.

Dacă am putea privi cumva de departe și în detaliu, simultan, lumea noastră ar apărea ca un uriaș siloz ticsit de obiecte în care înotăm. Mereu avem ceva ce ne-am dori ori ne lipsește.

Uităm însă un singur lucru: A FI este mai împortant decât A AVEA!

Apropos, vine Black Friday 2018…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s