Incredibil! Averea Bisericii la vremea Covidului. Cifrele sunt reale!

De la un om mare am învățat, cândva, că este vital ca în discursurile publice, scrise sau comunicate verbal, să nu le începem cu o negație de genul lui „nu”, „niciodată”, „nicicum”. Arta comunicării trebuie să plece întotdeauna de la pozitivitate. Când te întreabă cineva dacă dorești un anume lucru, și în realitate nu știi … Continuă lectura Incredibil! Averea Bisericii la vremea Covidului. Cifrele sunt reale!

„Iacob mitropolitul, care a legat văcăritul”

JURNAL DE MIGRANT

Am crescut la ţară. La poale de pădure, într-o Moldovă ce încă îşi poartă miresmele, aici, cu mine, la capăt de lume. Nu mi-a fost şi nu îmi este ruşine de copilăria mea. Dimpotrivă, m-am mândrit cu ea, am văzut-o ca pe  o mare şansă.

Apus de soare şi sunet de talancă  – este imaginea copilăriei mele. Venea Mândruţa de la păşune, din Valea Somnului. Era sunetul cinei. Al cinei mele preferate – lapte cu mămăligă…Pentru că o vacă într-o gospodărie este cina asigurată. Indiferent de starea socială şi numărul persoanelor din familie.

Să nu credeţi că este o glumă, dar Sfântul ce va fi canonizat mâine la Mănăstirea Putna – Sfântul Iacob Putneanul, a rămas în conștiința liturgică tocmai pentru lupta sa de a fi de partea oamenilor şi a fi eliminată acea odioasă taxă – văcăritul.

Mă pregăteam să public un text despre primul Abecedar din istoria românilor…

Vezi articolul original 875 de cuvinte mai mult

„Amânarea Euharistiei” sau despre Liturghii „depline” și „nedepline”

„Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul (…) Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu”. (Matei 27, 55) „Priveau de departe”, ele, femeile care-I fuseseră … Continuă lectura „Amânarea Euharistiei” sau despre Liturghii „depline” și „nedepline”

„Dumnezeu de unică folosință” sau cum ne predă Statul Liturgica

Când spun Euharistie, mintea nu mă duce la vreo strălucită Liturghie arhierească, ori la vreun tratat de Dogmatică sau la iubita Liturgică, ci la o babă gârbovită. De ani și de necazuri. Stătea într-un bordei de doi coţi şi-o palmă, de nu-ţi venea să intri deodată cu ea, de frică că nu o să încapi … Continuă lectura „Dumnezeu de unică folosință” sau cum ne predă Statul Liturgica

De ce acceptăm să ne fie batjocorite icoanele?

Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei. La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și mirosea bine. Și avea candela aprinsă și busuioc la icoana cu ștergar. Avea o sobă de fier, cu rolă. Și pat la geamul dinspre drum. … Continuă lectura De ce acceptăm să ne fie batjocorite icoanele?

Securiști vechi. Securiști noi. Securiștii din noi

Faci o greșeală. Cândva. Un păcat. Poate unul capital. Unul de neînchipuit. Lumea ți se întoarce cu susul în jos, cerul cade pe tine, umerii ți se îndoaie de povara propriei dureri dar mai ales pentru durerea provocată celor din jur. Nu știu cine ești. Unde mai ești? Dacă mai ești? 1,2,3...Începi sa respiri. Și … Continuă lectura Securiști vechi. Securiști noi. Securiștii din noi

Maica Domnului – între două vineri: Vinerea cea Mare și Vinerea Luminată

JURNAL DE MIGRANT

Vinerea lacrimilor

Cerul se sfâșie…noi încă vorbim de ale noastre, în biserică. Despre ouă, cozonac, pască și alte bucate, despre cumpărături și daruri de iepuraș.

În mijlocul Bisericii, de dragul nostru, Hristos stă gol ca un vinovat, îmbrățișîndu-ne de pe Cruce cu toate ale noastre… Chiar și cu discuțiile depre pască și cozonac. Pentru că ne-a iubit și încă ne iubește, cu o dragoste de OM nebun.

Pe chipul Hristosului este liniște. Liniștea Sâmbetei celei Mari. Însă pe un chip va rămâne veșnic, o întristare a Vinerii celei Sfâșiitoare. Sfâșiitoare pentru o inimă de mamă…

Stă cernită la piciorul Crucii. Chiar să fie Cel Răstignit, pruncul ei de la sân? Cel scuipat astăzi, să fie El, Cel care i-a rostit cu sinceritate dumnezeiască: Mamă!?

Cum de a fost posibil ca Domnul Vieții să moară? Și la ce bun? La ce bun, pentru noi, cei care alegem să trăim egoist…

Vezi articolul original 696 de cuvinte mai mult

Cum au devenit penticostalii din Londra iubitori de mucenici

„Când puterea Ta se amestecă cu pâinea, fie ca viața mea să se unească cu viața Ta duhovnicească! Când vinul va deveni Sângele Tău, fie ca gândurile mele să se îmbete de băutura iubirii Tale! Dă-mi credința, ca să-Ți văd Trupul și nu pâinea și din potir să beau Sângele de viață făcător!” Sunt rândurile … Continuă lectura Cum au devenit penticostalii din Londra iubitori de mucenici

Femei de 10. Femeile lui Dumnezeu

JURNAL DE MIGRANT

Spălând vasele, în această seară, mi-am dat seamă că m-am născut norocos. Sunt un norocos, pentru că, recunosc, sunt creația a mai multor femei…ce mi-au modelat viața, modul de a fi, modul de a gândi. M-au făcut EU. Sunt creația a mai multor suflete ce s-au aplecat asupra mea cu iubire. Cu dărnicia acceptării sau cu dreptarul bunei socoteli, când a fost și încă mai este nevoie. Cred că lumea, cu tot ce se cuprinde în ea, fără a vorbi despre lumea cerească, este produsul duioșeniei, căldurii, înțelegerii, încăpățânării de multe ori și a dragostei de care doar o femeie este în stare. Nu că noi, bărbații, nu am ști să iubim…

Baba Maria. De ea îmi aduc aminte când vreau să-mi explic cum și cât poate iubi o femeie. Era sora bunicii mele. O băbuță de doi coți, încovoiată, ce își trăia ultimul sfert de ață a vieții, într-un…

Vezi articolul original 681 de cuvinte mai mult

Faptele pustiei în marea Londră. Sau despre cealaltă Românie rugătoare

Are mâinile crăpate. Și privirea senină. Se urcă în autobuzul londonez, Dumincă, dis-de-dimineață, cam pe la ora în care femeile mironosițe mergeau spre mormântul Vieții. Își face loc printre indienii și negrii ce merg către servicul lor extra de duminică. Toți sunt cu ochii în telefoane și au căștile înfipte în ființă. Își caută un … Continuă lectura Faptele pustiei în marea Londră. Sau despre cealaltă Românie rugătoare

Neguțător de lucruri mari

JURNAL DE MIGRANT

Am fost învățați încă de la grădiniță că a fi competitivi este un lucru bun. A ținti tot mai sus, nu este doar un priincipiu de marketing. Pentru că avem tendința de a ne ocupa cu găinării, lucrurile mici și mărunte, ne ocupă timpul, zi de zi. Chiar și în cele ale sufletului. Așa ne îndeamă părinții – să țintim tot mai sus, patria noastră fiind Cerul și Împărăția Liturghiei. În cuvintele Sfântului Andrei Criteanul, putem deveni neguțători de lucruri mari.

”Priveghează, suflete al meu, fă-te mai bun, ca să câștigi făptuirea împreună cu cunoștința; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu și să ajungi în contemplație norul cel neapus și să te faci neguțător de lucruri mari”.

Prin Triod, părinții imnografi ne amintesc că, atât timp cât suntem în trup, vor exista mereu ocazii de cădere sau de îndepărtare de țelul mântuirii. De aceea, creștinul încearcă să…

Vezi articolul original 181 de cuvinte mai mult

Lingurița euharistică sau frica de a te molipsi. A te molipsi de Hristos

JURNAL DE MIGRANT

Eu cred în Dumnezeu, chiar merg și aprind lumânări la Biserică. Dar, nu merg la împărtășit… îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la lingurița cu care s-au împărtășit și alții! În rest… sunt o bună creștină!”

Sunt cuvinte pe care le auzim, din ce în ce mai des. Într-o societatea paralizată de frica de îmbolnăvire, într-o Românie în care, după fiecare colț, te așteaptă primitoare o farmacie, am putea spune că părerea doamnei de mai sus este încuviințată. Mai ales în mediul urban, unde participanții la Sfânta Liturghie sunt atât de diferiți, o astfel de problemă răsare în mintea multora dintre noi. Oare chiar putem contacta vreo boală dacă primim dumnezeiasca Euharistie cu aceeași linguriță cu care s-au mai împărtășit și alții?

În acest an, un cotidian din țară deschidea prima pagină cu un titlu de-o șchioapă: „Pericol! Ce nu ştiai despre Sfânta Împărtăşanie!”. Dincolo de strategia…

Vezi articolul original 749 de cuvinte mai mult

A doua zi după – Taina dramei sau eșecul libertății!

Miroase a mere coapte. M-a trezit mirosul dulce din bucătărie… Soarele trece de perdeaua brodată, ca într-o ghicitură și aprinde chipul icoanei agățate la grinda casei. E un miros de acasă. De acasă al copilăriei… Dau să adorm, zâmbind… Nu pot fi acasă. Eu sunt plecat. Departe. În țara asta rece, cu oameni reci, în … Continuă lectura A doua zi după – Taina dramei sau eșecul libertății!

Pentru cine (mai) începe Triodul?

  Lumina se va stinge treptat în bisericile noastre. Veșmintele slujitorilor nu vor mai fi luminoase, ci se vor cerni odată cu sufletele noastre. Cântările vor deveni tânguitoare, precum doinele ciobanilor plecați departe de familie, în muntele singurătății. Liturgiștii spun că asistăm la un schimb de ture în slujbele Bisericii – dacă în timpul anului … Continuă lectura Pentru cine (mai) începe Triodul?