Cuvinte vii. Cuvinte moarte. Curs de comunicare pe prispa unui bordei

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între un tată și fiica lui în ultimele momente ale despărțirii pe peronul unei gări. Tocmai se anunța plecarea. Lângă trenul pufăitor, s-au îmbrățișat și tatăl i-a spus „Te iubesc și îți doresc destul.” Fata, zâmbind, a lăcrimat. S-au sărutat și fiica a plecat. Tatăl a … Continuă lectura Cuvinte vii. Cuvinte moarte. Curs de comunicare pe prispa unui bordei

O invitație la ceai a Părintelui Sofronie Saharov

Un basm cu pitici. Pitici ce doresc să devină vrăjitori și magicieni adevărați. Într-o bună zi, un vrăjitor „cu acte”, trece prin sătucul piticilor, căutând un ucenic. Willow, un pitic fără nimic ieșit din comun şi alţi doi pitici plini de speranţă se înfăţişează înaintea acestuia, iar vrăjitorul le dă aspiranţilor un test simplu. Întinde … Continuă lectura O invitație la ceai a Părintelui Sofronie Saharov

Șase finice – hrana patristică într-o lume nepatristică

Sfinții nu sunt doar povești frumoase. Sfinții nu sunt doar în icoane, a trăi ca un sfânt din secolul al IV-lea este posibil și accesibil chiar dacă viețuiești la 1600 de ani distanță și îți faci veacul în cea mai cosmopolită capitală a lumii. Autorii Patericului şi ai Filocaliei au fost oameni ca şi noi, … Continuă lectura Șase finice – hrana patristică într-o lume nepatristică

Sfântul Paisie cel Mare și coșurile cu trei torți

Primele frământări în cadrul Bisericii creștine au fost legate de credința în Persoanele Sfintei Treimi. Cunoscute sunt ereziile lui Apolinarie din Laodiceea, continuate și dezvoltate de către preotul Arie din Alexandria. Chiar dacă învățăturile greșite au fost condamnate la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325,  acestea au mai persistat un timp – … Continuă lectura Sfântul Paisie cel Mare și coșurile cu trei torți

Doi prieteni: Sfântul Iosif cel Milostiv și Barbu Lăutaru

Amândoi sunt la fel de cunoscuți. Sau unul mai cunoscut ca celălalt. Dar ce prietenie să fie într-un sfânt al Bisericii și un lăutar din Moldova secolului al XIX? Nu ne vine să credem dar între Iosif Naniescu, Mitropolit al Moldovei (15/27 iulie 1818 -  26 ianuarie 1902) și Vasile Barbu, cunoscut mai ales ca … Continuă lectura Doi prieteni: Sfântul Iosif cel Milostiv și Barbu Lăutaru

Sfântul Antonie cel Mare și plictiseala cea de toate zilele

Eu niciodată nu mă plictisesc. Dar niciodată! Afară plouă...așa nu m-aș ridica din așternuturile calde și mirositoare a flori din Orient...Dar este cu trebuie. Astăzi îmi schimb telefonul - are deja câteva luni. Au apărut generații noi și cred că m-am plictisit de el... Sunt două tablouri opuse, dar atât de asemănătoare. Amândouă conțin cuvântul … Continuă lectura Sfântul Antonie cel Mare și plictiseala cea de toate zilele

Cum poate un OM să schimbe o comunitate pentru un secol?

Undeva, pe valea Tazlăului, pierdut printre munții Tarcăului, acolo unde se învecinează județele Neamț și Bacău, satul Schitu Frumoasa păstrează în istorie o notă aparte – evlavia liturgică. Ceva se întâmplă în acest sat. Pe schiteni îi găsești la liturghiile de la toate hramurile din satele vecine, deși la ei nu prea vine nimeni. Este … Continuă lectura Cum poate un OM să schimbe o comunitate pentru un secol?

„O, Doamne, dacă aș fi și eu precum Toma curajosul!”

De ce oare s-a încetățenit, mai ales în limbajul uzual, formula acesta? Când vrei să spui despre cineva că este îndoielnic, încăpățânat, că nu se încrede ușor într-o teorie demonstrată și că își calcă din cuvântul dat, ne vine imediat pe buze expresia: „Ești Toma necredinciosul!”. Astfel, Sfântul Apostol Toma a devenit un mic Iuda, … Continuă lectura „O, Doamne, dacă aș fi și eu precum Toma curajosul!”

Sfântul meșter pantofar

Departe de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Georgia a cunoscut credința creștină încă din secolul al IV-lea. Aflată în apropierea marelui Imperiu Persan, în care idolatria era mai mult decât religie, Georgia nu s-a putut bucura de prezența misionarilor creștini, așa cum s-au bucurat alte popoare ale Europei. Și, totuși, Dumnezeu a făcut să rodească … Continuă lectura Sfântul meșter pantofar

Șapte povestiri cu Drăguță – Moșul cel Sfânt, Gheorghe Pelerinul

Are ochii albaștri. Și barba de un cot. Nu ridica ochii din pământ, ci și-i odihnea într-o mică icoană a Precistei. Totul în jur miroase a covrigi corporatiști, hrană pentru oamenii grăbiți și ocupați. Prea ocupați să dea atenție unei ființe ce își făcea veacul în fața unei covrigării centrale ale metropolei. Suntem în Iașii … Continuă lectura Șapte povestiri cu Drăguță – Moșul cel Sfânt, Gheorghe Pelerinul

„Ce faci aici, Ilie?” – Întrebarea întrebărilor

Rutina unui dialog: „Ce mai faci?”. Aşa ne începem dialogul în cele mai dese cazuri, indiferent dacă ne cunoaştem ori ba, de o viaţă cu cineva. Devine o formalitate „ce mai faci?”, răspunsul fiind de cele mai multe ori, veşnicul „bine”, indiferent de câtă suferinţă ori fericire, am adunat în spatele zâmbetului „politic corect”. O … Continuă lectura „Ce faci aici, Ilie?” – Întrebarea întrebărilor

Nicodim Aghioritul – teolog al Euharistiei

De multe ori, auzim în jurul nostru, a celor care trăim între o Liturghie și alta, afirmații și întrebări despre cum este bine să ne împărtășim – mai des sau doar în cele patru posturi rânduite de către Sfânta Biserică? Oarecum, trăim într-o dispută euharistică, argumentele curgând și dintr-o parte, și din alta, umplând zeci … Continuă lectura Nicodim Aghioritul – teolog al Euharistiei

Rugăciunea nerăbdătorului. De la părintele Iachint

În documentarea mea orientală am întâlnit un bătrân luminos, fascinat de Ortodoxia românească – chiar dacă el făcea parte dintr-o confesiune necalcedoniană. Comoara noastră, spunea el, o reprezintă mănăstirile care au ţinut aprinsă candela dreptei credinţe. Marile mănăstiri au fost repere pentru credincioşi în vremuri de cârmuire atee, au fost vetre de cultură şi educaţie, … Continuă lectura Rugăciunea nerăbdătorului. De la părintele Iachint

Cănuța cu cireșe sau cum a salvat Patriarhul Justinian Moșii de Vară

Parcă nu era nimic mai bun decât darurile primite de pomenirea celor din veac adormiţi, de Moşii de vară. Eu am crezut că acest obicei a fost dintotdeauna la creştini, or măcar ca o particularitate a poporului român. Scormonind un pic în istoria cultului creştin, dar şi în folclorul românesc, am găsit oarecum confirmate aceste … Continuă lectura Cănuța cu cireșe sau cum a salvat Patriarhul Justinian Moșii de Vară