„Iacob mitropolitul, care a legat văcăritul”

JURNAL DE MIGRANT

Am crescut la ţară. La poale de pădure, într-o Moldovă ce încă îşi poartă miresmele, aici, cu mine, la capăt de lume. Nu mi-a fost şi nu îmi este ruşine de copilăria mea. Dimpotrivă, m-am mândrit cu ea, am văzut-o ca pe  o mare şansă.

Apus de soare şi sunet de talancă  – este imaginea copilăriei mele. Venea Mândruţa de la păşune, din Valea Somnului. Era sunetul cinei. Al cinei mele preferate – lapte cu mămăligă…Pentru că o vacă într-o gospodărie este cina asigurată. Indiferent de starea socială şi numărul persoanelor din familie.

Să nu credeţi că este o glumă, dar Sfântul ce va fi canonizat mâine la Mănăstirea Putna – Sfântul Iacob Putneanul, a rămas în conștiința liturgică tocmai pentru lupta sa de a fi de partea oamenilor şi a fi eliminată acea odioasă taxă – văcăritul.

Mă pregăteam să public un text despre primul Abecedar din istoria românilor…

Vezi articolul original 875 de cuvinte mai mult

De ce acceptăm să ne fie batjocorite icoanele?

Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei. La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și mirosea bine. Și avea candela aprinsă și busuioc la icoana cu ștergar. Avea o sobă de fier, cu rolă. Și pat la geamul dinspre drum. … Continuă lectura De ce acceptăm să ne fie batjocorite icoanele?

Maica Domnului – între două vineri: Vinerea cea Mare și Vinerea Luminată

JURNAL DE MIGRANT

Vinerea lacrimilor

Cerul se sfâșie…noi încă vorbim de ale noastre, în biserică. Despre ouă, cozonac, pască și alte bucate, despre cumpărături și daruri de iepuraș.

În mijlocul Bisericii, de dragul nostru, Hristos stă gol ca un vinovat, îmbrățișîndu-ne de pe Cruce cu toate ale noastre… Chiar și cu discuțiile depre pască și cozonac. Pentru că ne-a iubit și încă ne iubește, cu o dragoste de OM nebun.

Pe chipul Hristosului este liniște. Liniștea Sâmbetei celei Mari. Însă pe un chip va rămâne veșnic, o întristare a Vinerii celei Sfâșiitoare. Sfâșiitoare pentru o inimă de mamă…

Stă cernită la piciorul Crucii. Chiar să fie Cel Răstignit, pruncul ei de la sân? Cel scuipat astăzi, să fie El, Cel care i-a rostit cu sinceritate dumnezeiască: Mamă!?

Cum de a fost posibil ca Domnul Vieții să moară? Și la ce bun? La ce bun, pentru noi, cei care alegem să trăim egoist…

Vezi articolul original 696 de cuvinte mai mult

Femei de 10. Femeile lui Dumnezeu

JURNAL DE MIGRANT

Spălând vasele, în această seară, mi-am dat seamă că m-am născut norocos. Sunt un norocos, pentru că, recunosc, sunt creația a mai multor femei…ce mi-au modelat viața, modul de a fi, modul de a gândi. M-au făcut EU. Sunt creația a mai multor suflete ce s-au aplecat asupra mea cu iubire. Cu dărnicia acceptării sau cu dreptarul bunei socoteli, când a fost și încă mai este nevoie. Cred că lumea, cu tot ce se cuprinde în ea, fără a vorbi despre lumea cerească, este produsul duioșeniei, căldurii, înțelegerii, încăpățânării de multe ori și a dragostei de care doar o femeie este în stare. Nu că noi, bărbații, nu am ști să iubim…

Baba Maria. De ea îmi aduc aminte când vreau să-mi explic cum și cât poate iubi o femeie. Era sora bunicii mele. O băbuță de doi coți, încovoiată, ce își trăia ultimul sfert de ață a vieții, într-un…

Vezi articolul original 681 de cuvinte mai mult

Neguțător de lucruri mari

JURNAL DE MIGRANT

Am fost învățați încă de la grădiniță că a fi competitivi este un lucru bun. A ținti tot mai sus, nu este doar un priincipiu de marketing. Pentru că avem tendința de a ne ocupa cu găinării, lucrurile mici și mărunte, ne ocupă timpul, zi de zi. Chiar și în cele ale sufletului. Așa ne îndeamă părinții – să țintim tot mai sus, patria noastră fiind Cerul și Împărăția Liturghiei. În cuvintele Sfântului Andrei Criteanul, putem deveni neguțători de lucruri mari.

”Priveghează, suflete al meu, fă-te mai bun, ca să câștigi făptuirea împreună cu cunoștința; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu și să ajungi în contemplație norul cel neapus și să te faci neguțător de lucruri mari”.

Prin Triod, părinții imnografi ne amintesc că, atât timp cât suntem în trup, vor exista mereu ocazii de cădere sau de îndepărtare de țelul mântuirii. De aceea, creștinul încearcă să…

Vezi articolul original 181 de cuvinte mai mult

Lingurița euharistică sau frica de a te molipsi. A te molipsi de Hristos

JURNAL DE MIGRANT

Eu cred în Dumnezeu, chiar merg și aprind lumânări la Biserică. Dar, nu merg la împărtășit… îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la lingurița cu care s-au împărtășit și alții! În rest… sunt o bună creștină!”

Sunt cuvinte pe care le auzim, din ce în ce mai des. Într-o societatea paralizată de frica de îmbolnăvire, într-o Românie în care, după fiecare colț, te așteaptă primitoare o farmacie, am putea spune că părerea doamnei de mai sus este încuviințată. Mai ales în mediul urban, unde participanții la Sfânta Liturghie sunt atât de diferiți, o astfel de problemă răsare în mintea multora dintre noi. Oare chiar putem contacta vreo boală dacă primim dumnezeiasca Euharistie cu aceeași linguriță cu care s-au mai împărtășit și alții?

În acest an, un cotidian din țară deschidea prima pagină cu un titlu de-o șchioapă: „Pericol! Ce nu ştiai despre Sfânta Împărtăşanie!”. Dincolo de strategia…

Vezi articolul original 749 de cuvinte mai mult

Pentru cine (mai) începe Triodul?

  Lumina se va stinge treptat în bisericile noastre. Veșmintele slujitorilor nu vor mai fi luminoase, ci se vor cerni odată cu sufletele noastre. Cântările vor deveni tânguitoare, precum doinele ciobanilor plecați departe de familie, în muntele singurătății. Liturgiștii spun că asistăm la un schimb de ture în slujbele Bisericii – dacă în timpul anului … Continuă lectura Pentru cine (mai) începe Triodul?

În mintea păsărilor…

JURNAL DE MIGRANT

În urmă cu câteva decenii, oamenii de știință încă erau de părere că păsările sunt bioroboței, conduși de instinct. În anii din urmă, o pleiadă de studii au demonstrat că, creierele păsărilor au structuri nervoase similare neocortexului mamiferelor. Adică, gândesc…Mult, puțin, Dumnezeu știe. Și noi putem observa. Spre exemplu, corvidele, corbii din pădurile noastre seculare, trăiesc în grupuri sociale, ceea ce le impune înțelegerea motivațiilor și dorințelor celorlalți. Sunt atenți, unii la alții.

Dar nu numai lor le merge mintea. Pițigoii-japonezi au un fel de gramatică pentru combinarea piuiturilor. Perușii-vrabie din America de Sud se cheamă pe nume. Masculii de cacadu-de-palmier curtează femelele bătând la tobă. Porumbeii au o super-memorie. Ce să mai zic de papagalii-gri! Până și găinile trăiesc în societăți ierarhice, deosebesc numerele și pot să se plictisească…

Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura. Acest lucru nu prea îl știu oamenii, dar îl știu…

Vezi articolul original 74 de cuvinte mai mult

Xenia – Sfânta în veston verde

JURNAL DE MIGRANT

Ceas de vecernie. Doar candelele răspândesc liniște. Sfintele Uși se deschid. Părintele iese ca să intre cu Îngerii, la Vohodul cel Mare. Cărbunii strălucesc roșiatic în cădelniță…Biserica se umple de mireasmă… Uiți de ploaia londoneză ce-ți trece prin oase…

De mâna uriașă a părintelui, se prinde Xenia. Are câțiva anișori și un zâmbet de Rai. Câtă naturalețe! Un munte de om, părintele este grec cipriot, din urmașii lui Leonidas, o ține strâns de mână pe Xenia, un pui de român. De mână, împreună, la vohodul vecerniei, răspândesc normalitate. Simplitate. Iz de sfințenie…

Atunci când vorbim despre sfinţi sau citim vieţile acestora, noi cei de astăzi avem tendinţa de a-i considera cu nostalgie nişte persoane din vremuri adânci în care sfinţenia putea fi atinsă, ceea ce astăzi nu ar mai fi posibil. În realitate, sfinţii sunt permanent împreună cu noi ca nişte prieteni, ei se roagă pentru noi şi mijlocesc rugăciunile…

Vezi articolul original 335 de cuvinte mai mult

Hiena cu inimă de mamă şi minunea Sfântului Macarie Egipteanul

JURNAL DE MIGRANT

Este o plăcere aparte să călcăm pragul mănăstirilor. Parcă şi aerul este schimbat în incinta mănăstirilor. Şi mâncarea sărăcăcioasă te satură iar candele pâlpâie altfel. Ne încărcăm duhovnicește în tinda mănăstirilor noastre.

Ştim însă, oare cum s-au născut primele mănăstiri în istoria creştină? Ce a stat la baza sentimentului ca fraţii să se adune într-un singur loc şi să se roage împreună?

Pustiul Egiptului – leagănul şi faşa mănăstirilor actuale

Prin exemplul vieții Sfântului Antonie cel Mare, pustiul s-a transformat în oraș al călugărilor. Ca să ne dăm seama de impactul monahismului egiptean în secolul al IV-lea, este îndeajuns a aminti o lege a împăratului bizantin Teodosie I, lege ce limita intrarea în monahism, în favoarea armatei imperiale. Acest lucru, pentru că existau două armate cu efective aproape egale: cea a călugărilor și cea a soldaților.

La Nitria și Sketis, acolo unde viețuise marele Antonie, au fost înființate mai multe…

Vezi articolul original 508 cuvinte mai mult

Sfânta Tatiana – sau nevoia de diaconițe astăzi

JURNAL DE MIGRANT

Anne Hall. O femeie ce a lăsat asupra mea o amprentă pe care probabil, nu o voi putea îndepărta niciodată. Pastor anglican, de altfel, un om cu o minte luminată şi bună cunoscătoare a Părinților Răsăriteni. La ea am auzit pentru prima dată, rostit în limba greacă, unul din poemele Sfântului Grigorie de Nissa. 

M-a fascinat, ca teolog. Ca om. Ca femeie. 

Însă m-a amărât când şi-a dorit prea mult de la condiția ei de pastor. Prezentă la Iaşi la un vestit eveniment științific, doamna în cauză a făcut parte din grupul de inviţaţi – în mare majoritate clerici – cărora li s-a prezentat Catedrala Mitropolitană de la Iaşi. În vâltoarea momentului, invitaților li s-a deschis uşa veşmântăriei ca să poată intra în dumnezeiescul Altar. Organizatorii au uitat că este şi un pastor – femeie. Doar un părinte slujitor a băgat de seamă şi a tras-o de mână, oprindu-o să…

Vezi articolul original 1.115 cuvinte mai mult

Dialog bărbătesc. De Crăciun

JURNAL DE MIGRANT

Liturghia este pe sfârșite. Toți se foiesc, precum Hristosul din Potir, ce se dă pe Sine firimitură cu firimitură, pentru viața lumii. Este o nerăbdare în aer. Un foșnet în suflet, ce se transpune în aerul din micuța biserică londoneză.

Este o biserică plină de bărbați, sau mai bine zis, mai plină de bărbați decât de femei. Și nu este așa, pentru că este Crăciun iar doamnele pregătesc masa acasă, ci, pur și simplu, trei sferturi din biserică sunt domni veniți să trudească pe șantierele marelui oraș. Fără doamne, sau cu doamnele acasă, în România.

S-a terminat cu împărtășitul. A durat peste o oră. Răbdarea este pe sfârșite, precum este și Liturghia. Înainte de Rugăciunea Amvonului, un domn mai în vârstă, nu mai rezistă și îi șoptește vecinului său euharistic:

  • Auzi, Costică, tu ce ai gătit de Crăciun?

Costică, înfipt până la urechi în haina de piele, se face…

Vezi articolul original 126 de cuvinte mai mult

„Religia nu e o teorie, ci un mod de-a fi” – Despre Colinde cu Părintele Stăniloae

JURNAL DE MIGRANT

Colindele păstrează în textul lor cele mai vechi realizări poetice românești. Sub forma versului simplu au fost cântate cele mai importante dogme ale Bisericii. Puține popoare ale lumii au înțeles atât de bine marea minune a întrupării Domnului Iisus Hristos Dumnezeu, moment ce a adus împăcarea dintre Dumnezeu și om.

În sărăcia sa, românul și-a mângâiat serile și duminicile liturgice, prin colind. Cum se traduce cuvântul colind?

Răspuns: nu prea se traduce – nu este nici cântare liturgică, nici cântecel de Crăciun, nici melodie folclorică, ci doar COLIND.

Legătura dintre sufletul românului și colind, o redă într-un studiu nu foarte cunoscut, cel mai mare teolog al secolului nostru – Părintele Dumitru Stăniloae:

Există trei elemente reprezentative pentru spiritualitatea românească, fără echivalenţă în cultura altor popoare: colinda, doina şi dorul.

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu…

Vezi articolul original 359 de cuvinte mai mult

Bunicile noastre gârbove – cu faţa spre pământ dar cu inima-n Cer

JURNAL DE MIGRANT

Nu pot să o şterg de pe retină…Stătea într-un bordei de doi coţi şi-o palmă, de nu-ţi venea să intri deodată cu ea, de frică că nu o să încapi dimpreună cu băbuța. Iar când intrai, te mira spaţiul generos al chiliuţei.

Chiliuţă pentru că ea, bunica Maria Bodea din satul Gâşteni, trăia ca măicuţă. Nu avea mănăstire, dar avea chilie de mănăstire şi era nelipsită de la biserică.

Făcea cele mai gustoase prescuri din care m-am împărtăşit vreodată. Dacă o vedeai, nu puteai crede că din mâinile sale iese pâinea euharistică…avea forma întorsă a literei „L”.

Faţa-i era perpendiculară pământului, ridicându-se la mai puţin de jumătate de metru. Da, era gârbovă…Nu-i vedeai faţa, era întotdeuna „în pământ”.

Aşa o ştia satul. Aşa o ştia părintele, desi venise în parohie în urmă cu 15 ani…iar bunica Maria, era tot bunică şi tot gârbovă!

Ani la rând m-am rugat lângă…

Vezi articolul original 480 de cuvinte mai mult

Verdict nemilos – „Moș Crăciun a plagiat! Pe Sfântul Nicolae!”

JURNAL DE MIGRANT

 

Întrunită în ședință de urgenţă Curtea Constituțională a Darurilor Copilăriei (CCDC), un adevărat DNA al vremii prunciei, a dat un verdict nemilos. Nimeni nu se aștepta la aşa ceva…Este un şoc pentru toată lumea…

Întreaga Terră este bulversată, principalele burse ale lumii au căzut. Cea din Londra, de pe Wall-Street, a scăzut preţul ciocolatei sub pragul istoric. A atins cel mai scăzut preţ, de la inventarea ciocolatei în Etiopia, până astăzi.

Tokyio şi New York amenință cu închiderea definitivă…Nebunie totală în întreaga lume…Până şi piloţii de pe sateliții din Cosmos, au fost chemaţi la bază.

De unde toată vâlva de pe glob? Cum, nu ştiţi? Curtea Constituțională a Darurilor Copilăriei (CCDC) s-a pronunţat astăzi.

Nu ştim dacă puteți suporta verdictul, dar ne asumăm riscul jurnalistic. Vă rugăm așezați-vă comod şi apropiați-vă paharul de apă …

Vom face anunțul zdrobitor pentru cele 7,3 miliarde  de oameni ai planetei – MOŞ CRĂCIUN A PLAGIAT!

Avocatul acuzării – „Sfântul Nicolae nu s-a supărat că a…

Vezi articolul original 664 de cuvinte mai mult