Incredibil! Averea Bisericii la vremea Covidului. Cifrele sunt reale!

De la un om mare am învățat, cândva, că este vital ca în discursurile publice, scrise sau comunicate verbal, să nu le începem cu o negație de genul lui „nu”, „niciodată”, „nicicum”. Arta comunicării trebuie să plece întotdeauna de la pozitivitate. Când te întreabă cineva dacă dorești un anume lucru, și în realitate nu știi … Continuă lectura Incredibil! Averea Bisericii la vremea Covidului. Cifrele sunt reale!

Faptele pustiei în marea Londră. Sau despre cealaltă Românie rugătoare

Are mâinile crăpate. Și privirea senină. Se urcă în autobuzul londonez, Dumincă, dis-de-dimineață, cam pe la ora în care femeile mironosițe mergeau spre mormântul Vieții. Își face loc printre indienii și negrii ce merg către servicul lor extra de duminică. Toți sunt cu ochii în telefoane și au căștile înfipte în ființă. Își caută un … Continuă lectura Faptele pustiei în marea Londră. Sau despre cealaltă Românie rugătoare

A doua zi după – Taina dramei sau eșecul libertății!

Miroase a mere coapte. M-a trezit mirosul dulce din bucătărie… Soarele trece de perdeaua brodată, ca într-o ghicitură și aprinde chipul icoanei agățate la grinda casei. E un miros de acasă. De acasă al copilăriei… Dau să adorm, zâmbind… Nu pot fi acasă. Eu sunt plecat. Departe. În țara asta rece, cu oameni reci, în … Continuă lectura A doua zi după – Taina dramei sau eșecul libertății!

Pentru cine (mai) începe Triodul?

  Lumina se va stinge treptat în bisericile noastre. Veșmintele slujitorilor nu vor mai fi luminoase, ci se vor cerni odată cu sufletele noastre. Cântările vor deveni tânguitoare, precum doinele ciobanilor plecați departe de familie, în muntele singurătății. Liturgiștii spun că asistăm la un schimb de ture în slujbele Bisericii – dacă în timpul anului … Continuă lectura Pentru cine (mai) începe Triodul?

Discurs despre veșnicia vieții la coada pentru cremele antirid

Aprind câte un pai de lumânare. Pai după pai. Lumină după Lumină. „Doamne miluiește-ne pe noi și lumea ta” – la prima lumânare. Apoi pe cei dragi și prea dragi. Unul câte unul și toți laolaltă. „Nu vă bateți. Lumină pentru toți”. Câte o lumină lină și pentru cei mai puțin dragi. „Pomenește Doamne pe … Continuă lectura Discurs despre veșnicia vieții la coada pentru cremele antirid

O icoană. Un ilic și un pisic sau ce poți lua cu tine când Dumnezeu îți cere socoteală?

„Omul meu a venit de la colhoz, de la adunare și zice: mâine ne evacuează! Iar eu zic: dar ce facem cu cartofii? Se făcuseră tare mulți, ca nici într-un an. Am plecat. Am luat într-un săculeț pământ de la mormântul mamei. Și atât. Am stat în genunchi și am zis: iartă-mă că te las … Continuă lectura O icoană. Un ilic și un pisic sau ce poți lua cu tine când Dumnezeu îți cere socoteală?

„Nu (mai) plânge!” – „Ba, am să plâng, Doamne. Am să plâng până au să răsară zorii mângâierii!”

În fața morții nu stă niciun cuvânt. Niciunul. Fără excepție. Lacrimile. Doar lacrimile pot desluși o firimitură din marea pâine amestecată cu cenușă, adusă de moartea celui, celei sau celor dragi. Oricât am teologhisi, oricât am căuta un cuvânt de mângâiere, ori am scotoci prin tratate ce țin să cunoască corzile și cămările sufletului, nu … Continuă lectura „Nu (mai) plânge!” – „Ba, am să plâng, Doamne. Am să plâng până au să răsară zorii mângâierii!”

18 clipe sau „Iartă-ne, Alexandra!”

„În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta hulește. Și Iisus, ştiind gândurile lor, le-a … Continuă lectura 18 clipe sau „Iartă-ne, Alexandra!”

Sărmanii purtători de Cruce

Mereu am fost fascinat de dialogul mistic, tainic, şoptit dintre arhiereul liturghisitor şi viitorul diacon, care îşi aşteptă Sfânta Taină a Hirotoniei. În faţa Sfântul Altar, îl ajută pe episcop să se spele pe mâini. În această emoţie liturgică, arhiereul îl întreabă, şoptit, pe candidat: „Câţi sunt credincioşi?”. Iar el, în vâltoarea momentului, răspunde: „Toţi … Continuă lectura Sărmanii purtători de Cruce

Îndrăgostit veșnic de Ortodoxie. 999 de motive!

De ce iubesc Sfânta Ortodoxie? Mă întrebam şi eu….   Doar pentru că o respir din pântecele maicii mele? Pentru că bunica m-a învăţat Îngeraşul? Doar pentru atât?  Oare nu pentru că… Pentru că Liturghie de Liturghie, El, Domnul, se răstignește şi suferă în locul meu… Pentru că Hristos mă învaţă zi de zi cum să … Continuă lectura Îndrăgostit veșnic de Ortodoxie. 999 de motive!

„Du-te, Adame, de la Mine, cum te-ai lipsit de-al tău bine?”

Unde a greșit Adam? Este o întrebare pe care imi vine pe buze de fiecare dată când mi se umple sufletul de încercările vieții. Logica este simplă - dacă nu ar fi greșit protopărintele nostru,  eu nu eram acum nevoit să mă dau de ceasul morții. Probabil, eram la braț cu Dumnezeu prin răcoarea gradinii … Continuă lectura „Du-te, Adame, de la Mine, cum te-ai lipsit de-al tău bine?”

O, „râu al Babilonului” vieții mele…

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântați-ne nouă din cântările Sionului!” Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, … Continuă lectura O, „râu al Babilonului” vieții mele…

Gânduri de Vameş din cartierul londonez al Fariseilor

Ploua. Tare. Asta m-a întâmpinat la Londra. Nici nu ştiam la ce să privesc mai întâi…Când am intrat de pe autostrada M11, prima imagine, m-a lăsat fără cuvinte – cu pălării şi costume elegante, cu perciuni şi şaluri cu franjuri, m-au întâmpinat evreii practicanți. Parcă ceva nu se potrivea, casele englezeşti şi ciucurii evreşti. Nu … Continuă lectura Gânduri de Vameş din cartierul londonez al Fariseilor