A doua zi după – Taina dramei sau eșecul libertății!

Miroase a mere coapte. M-a trezit mirosul dulce din bucătărie… Soarele trece de perdeaua brodată, ca într-o ghicitură și aprinde chipul icoanei agățate la grinda casei. E un miros de acasă. De acasă al copilăriei… Dau să adorm, zâmbind… Nu pot fi acasă. Eu sunt plecat. Departe. În țara asta rece, cu oameni reci, în … Continuă lectura A doua zi după – Taina dramei sau eșecul libertății!

Pentru cine (mai) începe Triodul?

  Lumina se va stinge treptat în bisericile noastre. Veșmintele slujitorilor nu vor mai fi luminoase, ci se vor cerni odată cu sufletele noastre. Cântările vor deveni tânguitoare, precum doinele ciobanilor plecați departe de familie, în muntele singurătății. Liturgiștii spun că asistăm la un schimb de ture în slujbele Bisericii – dacă în timpul anului … Continuă lectura Pentru cine (mai) începe Triodul?

Mângâietoarea din Catedrala Moldovei

Fiecare dintre noi, în momente de răscruce, atunci când greutățile au trecut dincolo de pragul sufletului nostru, am căutat mângâierea. Între vorba blândă a mamei sau a bunicii și epitrahilul duhovnicului, de multe ori ne-am ostoit necazul în fața icoanei Maicii Domnului. De ce, oare, ne regăsim mai bine în fața icoanei Maicii Domnului, decât … Continuă lectura Mângâietoarea din Catedrala Moldovei

Răbdarea Popii și răbdarea Papei sau cum a început anul 2020

Răbdarea Popii Hristosul nostru se împarte liguriță cu linguriță. Și mare taină, rămâne tot Unul. Ne împărtășim de Viață și din viața dumnezeirii, El împărțindu-se cu fiecare Picătură și cu fiecare Firimitură. „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea și niciodată … Continuă lectura Răbdarea Popii și răbdarea Papei sau cum a început anul 2020

Discurs despre veșnicia vieții la coada pentru cremele antirid

Aprind câte un pai de lumânare. Pai după pai. Lumină după Lumină. „Doamne miluiește-ne pe noi și lumea ta” – la prima lumânare. Apoi pe cei dragi și prea dragi. Unul câte unul și toți laolaltă. „Nu vă bateți. Lumină pentru toți”. Câte o lumină lină și pentru cei mai puțin dragi. „Pomenește Doamne pe … Continuă lectura Discurs despre veșnicia vieții la coada pentru cremele antirid

„Nu (mai) plânge!” – „Ba, am să plâng, Doamne. Am să plâng până au să răsară zorii mângâierii!”

În fața morții nu stă niciun cuvânt. Niciunul. Fără excepție. Lacrimile. Doar lacrimile pot desluși o firimitură din marea pâine amestecată cu cenușă, adusă de moartea celui, celei sau celor dragi. Oricât am teologhisi, oricât am căuta un cuvânt de mângâiere, ori am scotoci prin tratate ce țin să cunoască corzile și cămările sufletului, nu … Continuă lectura „Nu (mai) plânge!” – „Ba, am să plâng, Doamne. Am să plâng până au să răsară zorii mângâierii!”

Suntem creștini – pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă

Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei. La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și mirosea bine. Și avea candela aprinsă și busuioc la icoana cu ștergar. Avea o soba de fier, cu rolă. Și pat la geamul dinspre drum. … Continuă lectura Suntem creștini – pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă

Îndrăgostit veșnic de Ortodoxie. 999 de motive!

De ce iubesc Sfânta Ortodoxie? Mă întrebam şi eu….   Doar pentru că o respir din pântecele maicii mele? Pentru că bunica m-a învăţat Îngeraşul? Doar pentru atât?  Oare nu pentru că… Pentru că Liturghie de Liturghie, El, Domnul, se răstignește şi suferă în locul meu… Pentru că Hristos mă învaţă zi de zi cum să … Continuă lectura Îndrăgostit veșnic de Ortodoxie. 999 de motive!

Nevoia de diaconițe sau despre slujirea femeii în cultul liturgic ortodox

Ce femei au creştinii” spunea Libaniul Filosoful, referindu-se la mama Sfântului Ioan Gura de Aur. „Ce femei au creştinii” este o replică ce rămâne valabilă. Argumente? Doar să cugetăm la jumătatea de secol comunist care ne-a dominat. Dacă după 50 de ani de comunism încă mai avem biserici pline, este meritul mamelor, bunicilor, în general … Continuă lectura Nevoia de diaconițe sau despre slujirea femeii în cultul liturgic ortodox

„Du-te, Adame, de la Mine, cum te-ai lipsit de-al tău bine?”

Unde s-au născut colindele? Este o întrebare aflată pe buzele istoricilor, teologilor, antropologilor, lingviștilor și ale altor oameni de știință, o întrebare care are un singur răspuns – la gura sobei, în așteptare slăvitei sărbători a Nașterii Domnului. Colindele păstrează în textul lor cele mai vechi realizări poetice românești. Sub forma versului simplu au fost … Continuă lectura „Du-te, Adame, de la Mine, cum te-ai lipsit de-al tău bine?”

Teologia colindelor – de la Sfântul Roman Melodul la gura sobei

 Cu toții ne amintim cu drag, în pragul sărbătorilor prilejuite de Nașterea Domnului, de vremea copilăriei. Momentele în care, de mână cu bunica ori cu părinții, mergeam la colindat sunt parte din ființa noastră și nu pot fi șterse din memorie. Două strofe cântate din două respirații, încununate de „La anul și la mulți ani!”, … Continuă lectura Teologia colindelor – de la Sfântul Roman Melodul la gura sobei

Oamenii Pâinii sau cum înmulțea bunica pâinea?

Nu îmi amintesc când am vorbit ultima dată cu ea. Nici măcar ultimele sale cuvinte. Îmi amintesc, doar că la bunica mirosea a pâine coaptă. Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei. La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și … Continuă lectura Oamenii Pâinii sau cum înmulțea bunica pâinea?

„Ce faci aici, Ilie?” – Întrebarea întrebărilor

Rutina unui dialog: „Ce mai faci?”. Aşa ne începem dialogul în cele mai dese cazuri, indiferent dacă ne cunoaştem ori ba, de o viaţă cu cineva. Devine o formalitate „ce mai faci?”, răspunsul fiind de cele mai multe ori, veşnicul „bine”, indiferent de câtă suferinţă ori fericire, am adunat în spatele zâmbetului „politic corect”. O … Continuă lectura „Ce faci aici, Ilie?” – Întrebarea întrebărilor

La picioarele Prodromiței – o cale de la Iași la Athos

Învăţătura despre Maica Domnului este la fel de veche, precum creştinismul. Aşa cum observăm încă din „Faptele Apostolilor“, Maica Domnului a fost o prezenţă vie în sânul tinerei comunităţi creştine şi aşa a rămas până astăzi. Locul pe care aceasta îl ocupă în viaţa liturgică şi în inimile credincioşilor este recunoscut de Biserică, prin marea … Continuă lectura La picioarele Prodromiței – o cale de la Iași la Athos