Piaţă. Gri. Zăpadă frământată. Manele din portbagajul unui Mercedes S Classe. Sunt cu gândurile în buzunarul de la piept…Din privire găsesc dorinţa pentru care sunt în acest loc. Comand, număr banii.. când, domnul vânzător, mă întreabă franc: „sunteţi pomenitor sau sunteţi cu noi, nepomenitorii?”
Parcă nu am auzit bine. Mă uit lung… „Vă văd cu barbă, sunteţi preot, nu?” Nu reuşesc să răspund. Interlocutorul intră peste bâlbâiala mea: „Ne-au vândut credinţa în Creta. Trăiesc în lux şi nu au nicio grijă, le place să le spunem Preasfinţia Voastră, să le sărutăm mâinile, dar să ţină credinţa dreaptă nu au putut? Doar altă grijă nu au…Şi acum vor să fie pomeniţi? Ferice preoţilor curajoşi…Suntem lângă ei!”
Sunt teribil de încurcat… Încerc un răspuns, nu foarte teologic. Însă îmi dau seama că orice argument teologic aş aduce, domnul meu, are adevărul lui. Şi o credinţă puternică! Ce bine era dacă acest bărbat rămânea lângă duhovnicul său, lângă biserica sa…Ce ar fi fost cu acest bărbat râvnitor dacă cineva nu i-ar fi sucit minţile şi credinţa sa cea dreaptă?
Dau să fug. Am gură un gust amar… Oare aşa s-a simţit şi Sfântul Grigorie Teologul în piaţa din Arianz? A mers să-şi cumpere pâine. Simplu. La fel de simplu a fost întrebat: „Îţi dau pâine dacă îmi răspunzi la o întrebare: Fiul este născut din Tatăl ori este cea dintâi creatură a Tatălui?”
Nepomenitor de meserie
Am ajuns să trăim vremuri patristice. Ca în timpul Sfinţilor Părinţi, acei stâlpi ai credinţei ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea credinţei celei drepte şi adevărate. Lupta cu erezia, cu schisma, cu tendinţele gnostice şi chiar filosofice, toate la un loc au fost câmpul de luptă al Părinţilor. Da, azi asistăm la încă o rupere a Cămăşii lui Hristos – Biserica. Suntem contemporani cu o nouă rupere. Şi nu îmi dau seama de ce acest lucru este privit cu atâta linişte?
Încă de pe 13 august scriam că se naşte o nouă miscare care se va crede „adevărata Biserică Ortodoxă” Şi mai sunt cel puţin încă şase în România. Cu una în plus sau în minus, cu ce ne ajută ori cu ce ne încurcă?
Şi aşa s-au născut „nepomenitorii”… Sau se vor naşte mâine, 19 ianuarie 2017. Unde? La schitul Rădeni din judeţul Neamţ! Cu mare vâlvă este anunţată organizarea Sinaxei Nepomenitorilor. Tradus – în sfârşit se vor întâlni faţă către faţă ,clericii răzvrătiţi (cel puţin şapte la număr) şi un număr de credincioşi cărora li s-au sucit minţile.
Durere sau nepăsare?
Sinaxă (σύναξις) = adunare, strângere la un loc. Acum, în acest moment, doar sinaxă. Poate de mâine încolo, încă o bisericuţă cu tedinţe de biserică. Cu ce ne încurcă? Biserica Ortodoxă Română este majoritară, nu? Sunt doar o mână de agitatori! Aşa este. Acum. Însă este o nouă sfâşiere a Cămăşii celei dintr-o singură ţesătură a lui Hristos. Dar ce o să ne facem atunci când vor intra în bisericile noastre, vor lăsa texte şi hârtiuțe pe la icoane, vor acuza public pe clericii noştri?
Ce ar fi făcut Vasile, Ioan Hrisostomul sau Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul? Chiril al Alexandriei ori Epifanie al Salaminei? Credeţi că la ceas de linişte, seara, ar fi citit pe FB reacţiile nepomenitorilor?
Nu acuz pe nimeni de nepăsare, însă cei cărora li se suceşte mintea şi credinţa, sunt credincioşii noştri! Fraţii noştri! Şi nu cei de Paşti ori de Crăciun, ci cei mai fierbinţi!
Credeţi-mă, zilele acestea îmi trăiesc drama mea, proprie şi personală… Însă am ţinut să scriu aceste rânduri…
Când, la mijloc de august scriam Întru apararea părintelui şi a păstorului nostru Teofan, spuneam că noi vom participa la „încă o dezbinare, încă o schismă, încă o grupare care se va crede de zilele viitoare „adevărata Biserică Ortodoxă” …mai sunt câteva fraţilor, din păcate.., în loc să strângem rândurile în jurul părintelui nostru Mitropolit…”, am fost luat în derâdere.
Na, azi – deşi am sperat să nu fie aşa – se materializează. De mâine, 19 ianuarie 2017, am simţământul că vor exista oficial „nepomenitorii”. Şi hăul se va căsca la nesfârșit…
De mâine vom fi „pomenitori” şi „nepomenitori”…Din nepăsare. Şi orgoliu. Din lipsă de rugăciune. Ce ar fi dacă am lăsa la o parte Săptămâna de rugăciune pentru Unitatea Creştinilor şi am propune o „ZI PENTRU UNITATEA ŞI UNIREA ORTODOCŞILOR”?
Cum ar fi, dacă la ceas de rugăciune am frânge genunchiul pentru „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh […]”?
Fraţilor, credinţa comună în Dumnezeu, Hristos şi Biserică, ne uneşte în jurul Jertfei şi a Potirului. Nu există altă unire, altă unitate ori altă „sinaxă”. NU EXISTĂ „POMENITORI” ŞI „NEPOMENITORI”!
Să credem, cu toată tăria, că acolo unde nu mai este pomenit episcopul, Euharistia nu se poate săvârși. „Când vă supuneți episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreți că viețuiți nu după om, ci după Iisus Hristos (…) Este, așadar, de neapărată trebuință să nu faceți nimic fără episcop, ci să vă supuneți și preoțimii ca Apostolilor lui Hristos, nădejdea noastră”, spune Sfântul Ignatie Teoforul, teologul Euharistiei.
Să rămânem lângă Euharistie şi lângă episcop, căci vă garantez că vom rămâne lângă Hristos, Domnul Dragostei Răstignite!
JURNAL DE MIGRANT 